E frumos. De ce şi ce anume? Prietenii, prietenia, iubirea- toate la un loc, pe acelaşi loc şi împreună. Acum trei ani, când am descoperit o privire caldă, nu ştiam că mă aşteaptă altele. Dar mă aşteptau, iar eu, fără să ştiu, le căutam. Le-am găsit. Am găsit priviri calde, zâmbete frumoase, îmbrăţişări de încurajare, de iubire, cuvinte spuse din suflet. Am găsit oameni asemeni mie, dar nu la exterior. Oameni asemeni mie, dar totodată diferiţi. Am preluat de la fiecare câte ceva. Am furat priceperea de a zâmbi, de a spune cuvinte şi nu doar a vorbi, de a îmbrăţişa, de a mă lăsa îmbrăţişată, de a râde, si-atâtea altele. Şi ne dăruim zâmbete, cuvinte, îmbrăţişări, pentru că am învăţat să le apreciem pe toate, să ne detaşăm de lucrul material. Am grupul meu, al nostru. Nu e un grup ca oricare altul. Noi suntem împreună. Împreună ştim să ne bucurăm, să fim trişti, nervoşi, buni, răi, pentru că ştim să fim şi răi, din păcate. Nu e un grup limitat, care nu acceptă pe alţii. Noi primim pe oricine asemeni nouă. Am descoperit iubirea, iubirea de toate felurile. Şi iubesc, cum, poate, de fapt, cu siguranţă, n-am mai iubit vreodată. Şi-am să iubesc mereu, ca şi acum, pe aceeaşi.
Pentru că vă iubesc şi pentru că suntem împreună: Alin, Paula, Lavinia, Alexandra, Cristina, Iulia, Maria, Sergiu (şi-alţii care sunt şi vor mai fi).
