Altă sărbătoare "comercială"

Ei şi pentru că tot suntem în prag de luna Martie, cu bine ştiutele ei "sărbători", ca să le zicem aşa, să povestesc(povestim, dacă doriţi) puţin despre această chestiune. Ideea e că toată lumea sare şi zburdă să cumpere mult drăguţele "mărţişoare", care, de altfel, se găsesc pe toate gardurile, tufişurile, colţurile de stradă etc. Cu toate astea, tot se mai află câte unul-doi-trei-zece, care să dispere în ziua de 1 martie, că nu mai sunt mărţişoare să cumpere, să poată şi ei săracii dărui unor altor persoane, apropiate sau nu. Da' aşa e când te iei după "Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine că poate până atunci nu mai trebuie făcut", vorbă care îşi are şi ea rostul în anumite domenii. Deci, de bună dimineaţă, încă înainte cu o săptămână de prima zi din martie, te lovesc culori puternice direct în faţă, înfăţişând maimuţărici mici, păpuşici mici, tot felu de chestioare în miniatură, care sunt sugrumate de bine ştiutele, adevăratele simboluri: şnurul roşu-alb/alb-roşu înodat în fundiţă. Ciudat, sau mai nou nimic nu are voie să te mire, doar copiii şi bătrânii mai cumpără ghiocei, alt simbol veritabil al primăverii. Şi nu spun asta pentru că aşa am auzit pe ici pe colo (drept să spun, nici nu am auzit), o spun pentru că aşa am observat eu singură.
Trecând deseori pe lângă "vânzătorii" de ghiocei (rromi, dar cel puţin se ocupă), vedeam mereu acelaşi număr de buchete, de la o oră la alta, tot mai ofilite. Singurii cumpărători, din câte am văzut, au fost câţiva copii şi un bărbat, bătrân şi el. În schimb, mesele, sau am putea zice tarabele multicolorate erau asaltate, fiecare mirându-se de miniaturi şi neştiind ce să aleagă (fie pentru că preţul nu convenea, fie esteticul era nu tocmai perfect).
Şi totuşi mai simplu e să cumperi ceva gata făcut, să dai şi vai ce bine e că am dăruit...s-a terminat o altă sărbătoare "comercială".
Martie fericit, plin de ghiocei! :)

Rememorarea

M-am lovit de prima rază de soare a zilei de mâine.
Dar lovitura nu m-a doborât,
deşi nu doream ziua.
Mă-ntorc spre ceea ce “azi” era
cu câteva ore înainte ,“mâine”,spre ieri.
Dar ma lovesc de o palidă fărâmă, de lună.

Cobor în paşi mărunţi spre abisul pur
Şi rătăcesc din proprie iniţiativă, gândul.
Dar urc, forţat, mereu şi înapoi
Spre imensul gol, non-color,
Unde mă-nconjoară jocuri de umbre
Ale unor veri, ale unor ierni,
Unde nu există primăvară,
Nu există toamnă.

Mă învârt în cercuri colţuroase,
Mă lovesc la fiecare al doilea pas
Şi cad în balta sărată
Ce taie inocenţa şi crează depresie.

Nu am uitat ziua de ieri. Nu pot.
Deşi mă aflu în mâine,
Eu nu sunt azi.
Sunt ieri. Şi ieri vreau să rămân.

Cu fiecare secundă, pleacă o fărâmitură
Din întregul gol, al meu, al tuturor.
Un minut, o ora, o săptămână,
Nu vor mai însemna vreodată
Cât clipa mea, a noastră.

Idei de Muritor

Cum te simţi când stai în faţa mării, în faţa oceanului, pe nisipul ce nu e niciodată acelaşi, ce mereu te arde? O mică fărâmă dintr-o întreagă pâine, un mic miez. Dacă nu te impresionează cu nimic…unde ţi-e dragostea, inocenţa? Unde-ţi sunt speranţele, dorinţele? Cum poţi să refuzi chemarea soarelui, trezirea dimineţii, când e atâta viaţă? Unde pleci, unde ajungi?
Cum să nu iubeşti atingerea îngheţată a unui fulg fragil cand îţi sărută obrazul? Cum ai putea ignora îmbrăţişarea frumosului din natură? Cum să refuzi o lacrimă să-ţi spele buza? De ce să te împotriveşti tristeţii, când fără ea fericirea nu ar exista?

Şi dacă refuzi să le primeşti, să le iubeşti, nu te simţi mai singur? În tot e totul. E fercire şi-n durere. Dar nu o ştii aprecia. Eşti muritor de rând şi aşa îţi trăieşti şi sfârşeşti viaţa…

Iar ca să continu...

Am hotărât ce postez pe'aici. \:D/ Ce ? Idei proprii, într'o formă de jurnal, dar nu personal, ci public, că doar aşa e frumos, să spui şi la alţii, să împarţi cu alţii..iar eu îmi împart ideile. Ştiu, ştiu: mare suflet am, nu e cazul să mă lăudaţi.

Deci cum spuneam, o să postez un fel de pagini, rânduri, de jurnal public. Acestora le voi alătura şi câteva din creaţiile mele, căci daţi'mi voie să mărturisesc: compun. Nu ştiu ce compun..tot felu: poezie, proză scurtă şi altele. Şi am îndrăznit să îmi pun pe tavă, creaţiile, în faţa unui cenaclu literar din Bucureşti, şi anume "Săgetătorul". Spre mulţumirea mea: am fost acceptată(modesta de mine). Deci o să aveţi ocazia să vedeţi cu ce îmi ocup eu timpul (mare bucurie nu?).

Acum că aţi fost informaţi, rămâne să aşteptaţi publicarea creaţiilor pe acest minunat blog(aici e exagerare evidentă). Deci va urma...

2 luni.

E 16 februarie 2008 şi e 2 luni. Cel mai probabil, mulţi dintre voi habar nu aveţi despre ce vorbesc eu aici ca o nebună, în termeni care definesc timpul. Nici nu trebuie să ştiţi. Important e că e 2 luni şi că se speră la 2 ani, 2 decenii, la mai mult (şi mai mult va fi). Fericiree!!

16 decembrie 2007


Un zâmbet, o îmbrăţişare, în noapte.
Un prim minut, o primă oră dintr-o nouă zi.
Un nou început. Fericire. Iubire.
Contopirea de seară...
natura ne întregeşte sentimentul
Şi ninge.
Privirile se întâlnesc, se reîntâlnesc
Şi-şi şoptesc „te iubesc”.
Fulgii înconjoară minunea.
Iar totul pare vis: E realitate.
E minunat.