Idei de Muritor

Cum te simţi când stai în faţa mării, în faţa oceanului, pe nisipul ce nu e niciodată acelaşi, ce mereu te arde? O mică fărâmă dintr-o întreagă pâine, un mic miez. Dacă nu te impresionează cu nimic…unde ţi-e dragostea, inocenţa? Unde-ţi sunt speranţele, dorinţele? Cum poţi să refuzi chemarea soarelui, trezirea dimineţii, când e atâta viaţă? Unde pleci, unde ajungi?
Cum să nu iubeşti atingerea îngheţată a unui fulg fragil cand îţi sărută obrazul? Cum ai putea ignora îmbrăţişarea frumosului din natură? Cum să refuzi o lacrimă să-ţi spele buza? De ce să te împotriveşti tristeţii, când fără ea fericirea nu ar exista?

Şi dacă refuzi să le primeşti, să le iubeşti, nu te simţi mai singur? În tot e totul. E fercire şi-n durere. Dar nu o ştii aprecia. Eşti muritor de rând şi aşa îţi trăieşti şi sfârşeşti viaţa…