Iar sentimentul sentiment rămâne;
Nici timpul n-are-asemenea putere
Să şteargă un trecut atât de memorabil.
Printre pagini de-amintiri stau lacrimi şterse
Precum fantome fără odihnă eternă.
În van mai sunt chemate clipe de tăcere
Căci ţipete se-aud din colţurile străzii
Pe unde cândva păşea o iubire
Nedestinată morţii.
Dar când o floare moare, înfloresc alte
Şi timpul, deşi nu şterge, trece
Şi-aduce roua de uitare
Pe buze fraged sărutate
De-o nouă iubire.
Un comentariu:
parerea mea o stii, as mai adauga doac ca mi se pare ca s-ar potrivi mai bine "daimonul sperantei"... poate doar mi se pare, dar eu cand vad fugitiv titlul citesc "daimonul" in prima secunda
Trimiteți un comentariu